Daca rana nu este mai grava de atat si nu s-au lipit de piele tesaturi sau alte materiale - caz in care vom suna la 112 si vom face o vizita la Urgente - in primul rand vom tine mana sub un jet de apa rece cateva minute. Putem folosi apoi si cubulete de gheata pe zona respectiva pana cand senzatia de arsura va deveni acceptabila ( in primele minute sau chiar o jumatate de ora este destul de greu de suportat mai ales vara cand este atat de cald si in casa ) .
Se va forma acea "basica"asa cum vedeti mai sus. NU o vom sparge pentru ca exista un risc ridicat de infectie. Basica respectiva a aparut ca o masura de protectie a tesuturilor, pielea s-a dezlipit de la locul ei si spatiul a fost umplut cu lichid.
Va trebui sa dezinfectam zona. Vom folosi spirt sau alte solutii medicale dezinfectante. Eu de exemplu am folosit o tinctura de propolis. Apoi va trebui sa o protejam cumva fara sa "sufocam"zona, deci nu vom folosi uleiuri sau creme/melkfeturi.
In caz ca vrem sa adaugam un element care sa accelereze vindecarea si absorbtia veziculei, putem folosi o planta care contine in frunzele ei mucilagii, vitamina K, tanin, glicozidul aucubina, polifenoli, alantoină si care se numeste Patlagina ( plantago major) .
Generatia mea o cunoaste foarte bine deoarece crestea chiar in locurile in care obisnuiam sa ne jucam in copilarie fiind prietena de nadejde in tratarea ranilor aparute in urma micilor accidente inevitabile din acea perioada. Totusi am sa o prezint, in caz ca unii dintre noi au uitat-o sau efectiv nu au stiut de ea.
Unde se gaseste aceasta planta? Daca stati la bloc, in oras, o veti gasi chiar pe strada - este o planta foarte rezistenta si creste inclusiv prin asfalt in unele locuri, pe trotuare, in parcuri, oriunde gaseste putina umbra si un spatiu cat de cat pe placul ei. Vom face o mica plimbare in jurul blocului si este imposibil sa nu o descoperim. Vom da si de patlagina crescuta prea putin ( frunze micute ) sau arsa de soare... nu o vom folosi pe aceea dar, daca dam de asa ceva chiar si pe langa o bordura este un semn grozav - inseamna ca la cativa metri, intr-un loc mai ferit o sa gasim o planta matura, buna de cules.
Eu am descoperit una la vreo 200 m de bloc, pe o mica poteca in vecinatatea unei gradini din vecini :
Este destul de atoasa si de puternica asa ca ar fi bine sa aveti un mic briceag/o forfecuta pentru a nu va chinui cu ruptul frunzelor.
Pasul 1 : Am cules frunzele si le ducem acasa unde le vom prepara :
Pasul 2 : In prima faza le spalam bine sub jet de apa, dupa care le vom lasa un timp intr-un vas cu apa ca sa isi revina si sa aiba suculenta dorita.
Pasul 3 : Urmeaza etapa maruntirii... eu de obicei folosesc o foarfeca de bucatarie si tai marunt planta. De ce facem asta ? De obicei in orase creste o patlagina cu frunzele tari, atoase, greu de pisat in mojar. La tara, in fanete putem gasi si patlagina cu frunze moi ( sunt doar 200 de specii e lume :P ) care sunt mai usor de preparat. Lucram cu ce gasim. :)
Toc pe un fund de lemn - ca pe salata :
 |
Pasul 4 : Zdrobesc frunzele intr-un mojar ( cum zdrobim usturoiul ) .
Pasul 5 : Zeama rezultata - un suc verde grozav - o voi pune intr-un recipient ca sa o pot folosi mai tarziu la bandajari... nu este obligatoriu.
Pasul 6 : Folosesc planta zdrobita intr-un bandaj : pun in tifon, acopar rana cu planta, pot fixa cu un mic leucoplast pentru a fi sigur ca va ramane planta acolo sub bandaj. Apoi infasor totul in tifon.
Ce a ramas din planta stropesc cu apa, infasor in folie de plastic si pun la frigider pentru schimbarea bandajelor.
Senzatia pe locul cu vezicula va fi unul de racorire si umiditate. Planta lucreaza. Cand simtim ca s-a uscat, schimbam bandajul.
Ca o alternativa - Cand schimbam prima data bandajul putem folosi si vata pe care picuram sucul rezultat de la zdrobirea plantei.
