Limite in cadrul terapiilor

Limite in cadrul terapiilor

    

           Vorbind despre beneficiile aduse de anumite terapii, proceduri, tratamente, uitam ca, la fel de important- atat pentru terapeut cat si pentru pacient- este sa cunoasca limitele acestora. 

             Trebuie sa constientizam aceste limite pentru a intelege si optimiza rezultatele, pentru a informa corect. Desi initial atat dorinta de promovare cat si probabil o mai putina pregatire profesionala ii fac pe unii dintre terapeuti sa isi prezinte metoda / schema de tratament/ reteta ca fiind valabile in orice situatie, putand trata si vindeca orice afectiune, trebuie avut in vedere ca ca astfel de exagerari pot arunca o lumina negativa asupra terapiei in sine, ca sa nu mai vorbim despre imaginea respectivului terapeut. 

              

            Limita, in cadrul terapiei, are doua sensuri :

          1. Sensul negativ - ce nu poate sa faca acea terapie, ce nu poate oferi clientului/ pacientului intr-un anume context, in cazul unei anume afectiuni

         2. Sensul pozitiv  - recomandari in ce priveste conditiile terapiei: dozajul, timpul, mediul in care se desfasoara, repetabilitatea si frecventa sedintelor de terapie. 

1. Sensul negativ al limitei in terapie :  

a. Limita terapiei in sine : orice terapie se adreseaza si este conceputa pentru anumite afectiuni. Este bine de stiut care sunt punctele forte ale unei terapii, adica mai exact asupra caror afectiuni se obtin cele mai bune rezultate, asupra caror afectiuni se obtin rezultate satisfacatoare sau asupra caror afectiuni nu se obtin de obicei rezultate. Exista si cazuri in care anumite proceduri pot avea efecte negative in cazul anumitor afectiuni.       

b. Limita terapeutului : nivelul de studiu, de experienta, de personalitate, rezistenta fizica/psihica determina modul de lucru, posibilitatile terapeutului. Sunt anumite afectiuni pe care un anume terapeut nu le-a mai intalnit sau anumite afectiuni in anumite stadii de dezvoltare pe care le-a studiat superficial in cadrul diferitelor cursuri, specializari, etc. Exista si posibilitatea unui disconfort:  fata de mediul in care este solicitat sa lucreze, fata de client, sedinta de terapie nemaidesfasurandu-se in astfel de situatii in conditii optime, rezultatele nefiind cele corespunzatoare. 

          Exista cazuri in care, pe baza motivatiilor de mai sus, terapeutul sa poata refuza obiectiv un client caruia sa ii recomande un terapeut specializat in respectiva afectiune prezentata. Sunt cazuri in care clientii fac anumite confuzii si se adreseaza de exemplu masajului de intretinere corporala pentru afectiuni ce tin de fizioterapie/ chiropraxie/ kinetoterapie, etc. Sau pot exista cazuri in care situatia clientului este critica sau de alta natura decat cea prevazuta de limitele terapiei si este recomandata investigatia medicala in vederea rezolvarii pe cale chirurgicala, medicina recuperatorie, etc. 

c. Limita clientului : Si clientul sau mai bine zis - organismul clientului - are limitele proprii. Desi terapia respectiva este indicata pentru afectiunea prezentata, terapeutul avand experienta indelungata in astfel de cazuri, exista posibilitatea ca organismul clientului sa nu raspunda pozitiv la terapie. In practica exista trei nivele mari de raspuns la terapie : vindecare (in care afectiunea practic este tratata in totalitate), ameliorare (in care sunt tratate anumite manifestari ale afectiunii- durere sau alt tip de disconfort psihic sau fizic) sau al treilea nivel- organismul nu raspunde la terapie din diverse motive ( si aici ne referim doar la motiele ce tin de respectivul organism) . Al treilea nivel este unul rar, atipic, insa exista si trebuie sa se tina cont de existenta lui, terapeutul trebuind sa constientizeze faptul ca fiecare organism este unic. Nu vorbim despre aparate construite si reparate dupa o schema ci despre fiinte vii si complexe ce pot fi tratatate doar tinandu-se seama de unicitatea lor. 

            Nu voi comenta foarte mult despre limitele clientilor in ce priveste obisnuintele lor, aici incercand sa vorbesc la modul ideal. In practica insa trebuie amintit ca exista si aceasta limita a clientului care nu poate renunta de exemplu, atunci cand terapia o cere ( si de obicei majoritatea terapiilor o fac ), la anumite obiceiuri daunatoare - tigari, alcool, cafea, exces de zahar, sare, etc.
              Un exemplu interesant de limita a clientului este acela observat in aromaterapie: desi uleiul esential ce ar trebui folosit in afectiunea prezentata este, sa zicem, uleiul de menta, simplul fapt ca mirosul de menta creeaza disconfort clientului care nu agreeaza acest miros sub nici o forma (sau pur si simplu- nu ii place) efectele aromaterapiei cu menta dispar desi aceasta ar fi recomandata in cazul respectiv, fiind testata pe zeci si sute de cazuri cu efect pozitiv.

             Un client cu varice la nivelul membrelor inferioare nu va putea beneficia de un masaj profund de relaxare al picioarelor. De asemenea, unui alt client cu alergie la anumite produse nu i se va putea administra o crema/ un ulei ce contine acele produse desi acea crema este indicata in afectiunea prezentata. 

                  Si exemplele pot continua la nesfarsit.

2. Sensul pozitiv al limitei in terapie : 

          Orice organism raspunde pozitiv in cadrul unei terapii doar daca se respecta anumite recomandari ce tin de aplicarea terapiei respective.
                  Conteaza mediul in care este aplicata terapia ( de la temperatura la lumina, sunet, culoarea peretilor, calitatea aerului, umiditate, etc. ).
              Conteaza timpul in care trebuie sa se desfasoare sedinta de terapie - de la durata sedintei pana la alegerea segmentului de zi optim. De asemenea, sunt criterii limitatorii ce tin de obiceiurile clientului - perioada folosita pentru masa, perioada de somn, etc. Frecventa sedintelor si numarul lor reprezinta factori determinanti in obtinerea rezultatelor pozitive.


             Clientul trebuie informat despre toate aceste limite si modul in care atingerea lor influenteaza calitatea actului terapeutic.